duminică, 16 octombrie 2016

Decepție (poem #6)


Decepție*

Mulțumesc, că m-ai suportat
Mulțumesc, că m-ai ascultat
Mulțumesc, că m-ai așteptat
Mulțumesc, că m-ai înțeles

Știu că te-ai săturat
să auzi aceleași lucruri neîncetat,
Știu că ai obosit
De tot ce eu am bolborosit,
Știu că te-am dezamăgit de atâtea ori
Dacă număr datele îmi dau fiori. 
Îmi pare rău că așa s-a ajuns.

Că nu pot să-ți dau un răspuns,
Că tot ce fac nu e destul 
Doar că, vezi tu, încerc să cred că nu-s ca restul
Și poate că nu este destul, că nu am trecut testul
Și știu că nu e deajuns 
Și că adevărul ne-a străpuns
Într-un final am primit acel răspuns

Mulțumesc, că nu ai fost lângă mine
Mulțumesc,că că ai făcut ce credeai că va fi mai bine
Mulțumesc, că ai făcut totul pentru tine
Mulțumesc, că nu ți-a păsat de mine


DECÉPȚIE, decepții, substantiv feminin Înșelare a speranțelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune.

luni, 19 septembrie 2016

Grand Theft Auto 4 VS 5




Trebuie să încep cu câteva chestii înainte să-mi înșir gândurile pe blogul ăsta despre subiectul ăsta.
În primul rând, nu sunt cel mai mare ”gamer” de pe lumea asta, nu am terminat 50,000 de jocuri și nu sunt cel mai priceput la asta.
În al doilea rând și probabil cel mai important, aceasta este opinia mea și nu va fi pe placul tuturor, dar e în regulă, pentru că nici nu-mi doresc să fie pe placul tuturor.
În al treilea rând această comparație este pentru versiunea de Xbox 360 a jocurilor, deci nu pot să compar varianta de PC  a lui IV, cu ceea pentru PlayStation 4 a lui V.
Nu sunt wikipedia ,deci dacă ceva e greșit în informațiile menționate îmi cer scuze.

Întodeauna mi-au plăcut jocurile celor de la Rockstar Games, prima oară când m-am ”întâlnit” cu unul dintre jocurile din seria GTA a fost GTA 2, la un vecin, nu-mi aduc aminte clar cât de mic eram.
După ceva timp când mi-am achiziționat și eu un calculator, a trebuit să dezlănțui puterea celor 512 MB de RAM și a minunatului Windows XP. Chiar dacă acum nu mai folosesc Windows și laptop-ul meu, din fericire nu are 512 MB de ram tot îmi aduc aminte de jocurile care mi-au mâncat atâta timp când eram mic, multe dintre ele se alfă în această listă .  E greu să-mi aleg un GTA favorit, dar nicinul dintre acestea două nu se află în acea listă, cel puțin nu se află în locul ăla minunt de a fi pe primul loc în sufletul meu, pentru că acel loc i se adresează lui GTA III, primul GTA 3D. Chiar dacă îmi plac toate extrem de mult, am o oarecare apropriere față de jocurile din așa numita ”eră 3D”, adică III, Vice City și San Andreas față de cele din era HD ,respectiv IV (cu DLC-uri) și V.


Chiar dacă dețin și Grand Theft Auto : The Ballad of Gay Tony și The Lost and Damned, mă voi axa pe comparația dintre IV (pe care au fost bazate cele două menționate mai sus), și V. 


Orașul


Am hotărât să încep cu primul lucru care-l vede toată lumea când începe orice joc.

Libery City (bazat pe New York), este locul unde se petrece acțiunea lui GTA IV,  LC cât și ,Alderney care este bazat pe New Jersey. Orașul este bazat în 3 ”părți” care sunt deblocate odată ce treci prin povestea jocului. LC ,este un oraș imens în care ai posibiltatea să faci ce dorești tu, de la a  te înbăta cu Little Jacob, merge la fast food cu Roman, sau provoca haos ca orice jucător adevărat de GTA. Dar orașul este impresionant prin grandoarea sa, care acoperă majoritatea cartierelor din New York, în afară de Staten Island, și care totodată parodiază viața americanilor în stilul caracteristic a celor de la Rockstar.



În V, orașul a fost înlocuit de câtre o un stat întreg, nu doar un mega oraș. Care față de întunecatul Liberty City, Los Santos este un oraș viu și mult mai plin de viață față de predecesorul său unde este portetizat prezentul cât și fiind o parodie a orașului Los Angeles și a problemelor sale.

Viața rurală este și ea prezentă cât și munți, nenumărate orașe, oceanul Pacific, rechini, țărani, hipsteri și vedete obosite, care toate adunate fac din GTA 5, un proiect mult mai ambițios față de predecesoareele sale și în același timp viitorul joc din serie. Jocul este mult mai mare față de 4, și poți face mai multe lucruri în el, dar aia e undeva într-o categorie de mai jos.

Povestea

Oricât de fromos ar arăta un joc, nu este nimic fără o poveste bună, iar aici o să spun din start că 4 îi dă bătaie lui 5, la categoria asta pentru că povestea este mult mai bună, cu un istoric mai detaliat. Fiindcă nu au fost nevoiți să pună decât istoria unui protagonist cât și a atagoniștilor, față de V unde a fost nevoie să adauge povestea fiecărui protagonist, cât și istoria familiei,  antagoniștilor și a tot ce se întamplă acolo. Din acest motiv mi s-a părut că în 5 au pus câtă informație au putut ca să vadă care se nimererște, față de 4 unde mi se pare mai bună povestea și că tot ce face Niko este justificat. Nu pot să spun aceiași chestie despre 5. Chiar dacă accțiunea este foarte bine legată și mi se par mai puțin reptative misiunile din 5, cât și personajele principale sunt foarte bune, dar parcă duc lipsă de acel ceva, ceva ce să te facă să te ducă gândul la joc.

Misiunile din 4, sunt mai bine puse, au un scop, pentru că Niko trebuie să-ți înfrunte trecutul și să se răzbune pe cei ce i-au ucis prietenii cât și pentru problemele în care intră Roman. În 4 povestea și trecutul sunt bine reprezentate și povestite, în joc, față de 5 unde nu știm atât de multe despre protagoniști, sau despre cei ce sunt importanți pentru ei, pentru că au fost nevoiți să aibă de 3 ori mai multe informații într-un joc, și probabil au decis ca să nu fie atât de copleșitoare pentru jucători. Mi-ar fi plăcut să aflu multe informații despre trecutul lor, în cazul ăsta m-aș fi simțit mai atașat de protagoniști decât în cazul acesta.

Protagonist

Că vorbeam de personaje și de istoria lor, este timpul să vorbesc de protagoniști și în GTA 4, este Niko Bellic, imigrantul de naționalitate sârbă născut în Iugoslavia (sura gta wikia) care vine în Liberty City să-și facă o viață nouă alături de vărul Roman, care spune că trăiește o viață de lux, când de fapt el este dependent de jocuri de noroc, cu datorii la cămătari și mafia rusă. Și Niko este obligat să aleagă ce să facă să-și salveze vărul cât și să se lupte cu trecutul. Lupa internă dintre cea ce își doreește să facă și prin ce este nevoie să treacă ca ă ajungă acolo, îi oferă complexitate și îl face mai ușor de atașat din cauza sacrificiilor făcute și deciziile sale nu sunt neapărat cele drepte, dar sunt înțelese având un motiv bun.

GTA 5, aduce nu unul ci trei protagoniști:

Franklin Cliton - primul protagonist care este deblocat în joc, aduce mult a Carl Johnson din San Andreas, pentru că amândoi doresc să-și depășească condiția, și să evite viața din cartier care este plină de violență din partea bandelor, cât și a drogurilor.

Michael DeSanta - al doilea protagonist deblocat din joc, care îi va fi mentor lui Franklin, dar care se luptă cu trecutul din cauza unui jaf, în care a încercat să scape și a intrat sub protecția martorilor, doar că problemele sale personale, din cauza soției care-l înșeală, fiul nerecunocător, cât și fica care are probleme, l-au făcut să aibă un temperament agresiv.

Trevor Philips - protagonistul meu favorit din acest joc, care a avut o copilărie grea, cu multe lipsuri, la fel ca și cei doi colegi ai săi de suferință , dar care se comportă ca și jucătorul obișnuit de GTA, știi tu cum ești. Trevor nu poate fi exprimat în câteva cuvinte, fiind fost pilot, foarte inteligent doar că subestimat și probleme cu drogurile cât și familiare, l-au dus pe o cale mai puțin favorabilă, față de cei doi menționați anterior.

Atenția la detalii 

Ce deosebește un joc bun de unul foarte bun? Atenția la detalii, faptul că oameni fug și își folosesc umbrele când plouă. În caz de ceva incident, oamenii sună la poliție. poți cumpăra mâncare* poți să achiziționezi haine, tatuaje** ,frezuri**. Abilitatea de a participa la triatlon**, înot, vibrarea controller-ului când fulgeră *, Abilitatea de a da bani la cântăreții de pe stradă*, când lovești oamenii le cad ochelarii. Tot felul e muncitori (gunoieri dimineața în LC) Turul orașului cu autobusul **.
Mașinile nu mai pornesc dacă sunt prea avariate*
Acestea au fost foarte puține exemple pentru a explica tot ce se întâmplă.


Ce nu mi-a plăcut


Nu poate fi totul perfect, aici sunt câteva lucruri care nu mi-au plăcut:

Grand Theft Auto IV
Controlul teribil al mașinilor, cât și mai groaznic al motocicletelor, care mă face să-mi fie groază să încep The Lost and The Damned, faptul că prietenii te sună mereu să ieșiți în oraș, mai ales în mijlocul misiunii este enervant, și mai ales atunci când ești de exemplu în oraș cu Little Jacob și te sună Roman, și pentru că-l refuzi pe Roman se supără. Noroc că au rezolvat ambele probleme în V, poaate aș mai putea adăuga mecanica de luptă care nu mi se pare atât de bună ca și cea din jocul mai nou, dar asta era de așteptat.

Grand Theft Auto V
Nu sunt multe lucruri care nu mi-au plăcut, dar trebuie să menționez faptul că polițiștii sunt prea agresivi fără să aibă vreun rost. În misiunea Hood Safari, am reușit să scap de Ballas, și de valurile de atacatori, doar că am eșuat de 3 ori din cauza polițiștilor.
Coloana sonoră, nu m-a impresionat atât de mult, față de jocurile anterioare, muzica e prea comercială pentru mine, și nu m-a atras deloc, stâteam pe Los Santos Rock Radio, Lowdown 91.1 și câteodată pe Radio Los Santos când dădea cele 3 piese care-mi plac de accolo.

Nu mă pot plânge de multe lucruri din GTA V, în afară de cele menționate mai sus.

Grand Theft Auto IV
portretizează visul american, iar Grand Theft Auto V este o satiră adusă societății moderne, chiar dacă povestea din 4 este mai bună decât cea din 5, nu pot să spun că ar fi un joc mai bun, pentru că sunt multe lucruri care îl fac pe 5, un joc mai bun. Mecanica de joc, faptul că poți să faci ce vrei cu personajele tale încât să arate cum vrei tu, față de 4 , unde poți să-ți iei haine. Los Santos este mai viu, mult mai viu față de Liberty City. Personal mă simt mai atas de Liberty City ca oraș pare mai puțin plin de chestii care vor să te omoare și de oameni care sunt mult prea sensibili și te atacă fără niciun motiv. Este o decizie grea, pentru că ambele jocuri îmi plac mult, pentru că sunt dferite și au altă atmosferă și au fost create cu altceva în minte. Pentru tot ce oferă, chiar și cu punctul minus dat pentru poveste și agresivitatea poliției, eu aleg GTA 5, pentru că atunci când l-am cumpărat l-am devorat în 4 zile, m-a distrat foarte mult, misiunile, cu exagerarea lor evidentă și faptul că ai putea face orice fără vreo repercursiune, sincer nu ai face nimic greșit dacă ai alege pe oricare dintre cele două jocuri, doar că eu l-am ales pe ultimul.


Grand Theft Auto IV*
Grand Theft Auto V**

duminică, 18 septembrie 2016

la revedere

Câteodată este greu să spui ce gândești, pentru că nu toată lumea te poate înțelege și să dai de cineva care este capabil să facă acest lucru este puțin cam greu, dacă nu imposibil, și când dai, ține-te bine de acel om, că poate alege să plece.

Dacă ai ști de câte ori m-ai enervat, și supărat. Cred că știi că ți le-am zis de mai multe ori decât era nevoie. Dar la nevoie, ai fost aici, cum am fost și eu, la masa de lângă scări sau cea de lângă geam, eu cu ceaiul meu negru tu cu berea ta. Era deja un ritual, cu care eram obișnuit deja, și totodată nu l-aș fi schimbat niciodată. De obicei discuțiile noastre nu începeau cu clișeicul ce faci, ci cu explicarea problemelor, pentru că exista una, tot timpul exista una. Ori a mea, ori a ta, și asta avea părțile bune, să ai o conversație fluidă despre cât de mizerabil te simți dintr-un anumit motiv și cum încercam să ne sfătuim cum să facem situația mai puțin nefavorabilă. Dar noi, fiind noi, nu am reușit asta, probabil de aia am reușit să ne înțelegem atât de bine într-un timp atât de scurt. Au trecut doi ani de atunci, doi ani plini de momente bune și mai puțin bune, dar să le lăsăm pe cele proaste la o parte, pentru că pe alea le știm deja foarte bine.

Mai știi când am înghețat de frig în Moskva? Cele 3 zile de răceala sigur își aduc aminte, sau când am mers cu biciclete prin centru, ca apoi să renunțăm și să merergem în Lords. Normal că acolo, unde altudeva am putea pierde vrema și gândi la tot ce se întamplă pe lumea asta, dacă nu în colțul ăla întunecat lângă scările menționate anterior.

Cred că ai făcut cea mai bună decizie, de ce ai continua ceva ce nu te face să te simți bine, nu trebuie să mulțumești pe nimeni, doar pe tine și asta este cea mai bună soluție. Probabil nu este cea mai bună, dar este soluția potrivită în acest moment și am să o repect. La fel cân ai greșit, și am avut dreptate, nu am să-ți zic ”ți-am spus eu”, pentrru că nu ar avea vreun rost, acum este prea târziu.

Mometan, nu am nici cea mai vagă idee ce o să fac în circa două săptămâni, și sincer îmi este groază, pentru că acum nu am unde să ”fug” când ceva mă nemulțumește. nimeni nu mă mai va îmbrățișa și-mi vi va zice cât de nașa este situația dar că ”se putea și mai rău”, va trebui să fac asta în alt mod, dar nu știu dacă vreau asta. Pentru că nu știu ce vreau, dar pentru prima dată tu știi ce vrei, și asta mă bucură enorm de mult.

La revedeere

sâmbătă, 17 septembrie 2016

De ce e bine să-ți iei câteodată lumea-n cap



De mic mi-am dorit să călătoresc, dar nu am făcut asta. Poate pentrru că îmi era frică să merg singur, sau eram prea micuț sau alte motive. Încă mi-e frică de găini, dar câteodată fricile trebuie înfruntate. Pentru că dacă nu te schimbi, cum mai evoluezi? Cum mai te înbunătățești.

Câteodată e bine să-ți iei lumea-n cap, să vezi lumea, să schimbi aerul. Nu neapărat pentru că ar fi mai bine în altă parte, ci pentru că vrei să vezi altceva, ceva nou. Ceva ce să te mulțumească într-un final, apusul în altă parte, gustul ceaiului într-un loc pe care nu l-ai mai văzut vreodată, dar totuși speri să-l mai vezi, în cazul în care te-a mulțumit.

Poți să iei autobusul greșit, în direcția opusă, când ești sigur, și nu știi unde ai ajuns, sau să nu fii singur și să iei metro-ul greșit pentru că nu te grăbești undeva, de ce ai face asta? Nu ești acasă, nu ai nimic de făcut, du-te pe jos o oră într-un oraș necunoscut până ajungi într-un loc pe care-l cunoști. Întreabă oamenii dacă îți pot da indicații, pentrru un moment lasă căștile în buzunar și ascultă zgomotul orașului, bucuria momentului, sentimenul libertății care-ți trece prin vene.

Mergi la o terasă, și ia-ți ceva ce nu ai mai comandat niciodată, normal, există riscul să nu-ți placă, dar totodată există riscul să fie cea mai bună chestie din viața ta. Am mers cu trenul, și mi-a plăcut foarte mult. Nu mă refer la faptul că am stat 15 ore în el, ci experiența în sine, oamenii și poveștile lor.  Am preferat să merg singur, pentru că am putut să apreciez totul la adevărata sa valoare și în același timp eram liber să fac ce vreau și să fiu eu, să mă pot exprima cum îmi poftește inima, pentru că nu-mi pasă cine mă vede sau cine ce dorește.

Am observat că am schimbat de la persoana a doua la întâia fără niciun motiv, dar am nevoie de un motiv? A fost bine să fiu singur, și să văd atâtea locuri minunate, dar cel mai bine a fost când m-am întâlnit cu oamenii pe care doream să-i văd, cu care am vorbit de atâta timp și doream să le văd fețele scăldate-n soarele arzător și să văd cât de înalt sunt față de ele, ori persoanele ce le-am întlânit atunci și cu care am continuat să vorbesc pentru că-mi plăceau stările lor și personalitatea.

Câteodată, e chiar bine să-ți iei lumea-n cap.

Pentru poze accesează link-ul ăsta https://www.instagram.com/evilpieseven/