duminică, 18 septembrie 2016

la revedere

Câteodată este greu să spui ce gândești, pentru că nu toată lumea te poate înțelege și să dai de cineva care este capabil să facă acest lucru este puțin cam greu, dacă nu imposibil, și când dai, ține-te bine de acel om, că poate alege să plece.

Dacă ai ști de câte ori m-ai enervat, și supărat. Cred că știi că ți le-am zis de mai multe ori decât era nevoie. Dar la nevoie, ai fost aici, cum am fost și eu, la masa de lângă scări sau cea de lângă geam, eu cu ceaiul meu negru tu cu berea ta. Era deja un ritual, cu care eram obișnuit deja, și totodată nu l-aș fi schimbat niciodată. De obicei discuțiile noastre nu începeau cu clișeicul ce faci, ci cu explicarea problemelor, pentru că exista una, tot timpul exista una. Ori a mea, ori a ta, și asta avea părțile bune, să ai o conversație fluidă despre cât de mizerabil te simți dintr-un anumit motiv și cum încercam să ne sfătuim cum să facem situația mai puțin nefavorabilă. Dar noi, fiind noi, nu am reușit asta, probabil de aia am reușit să ne înțelegem atât de bine într-un timp atât de scurt. Au trecut doi ani de atunci, doi ani plini de momente bune și mai puțin bune, dar să le lăsăm pe cele proaste la o parte, pentru că pe alea le știm deja foarte bine.

Mai știi când am înghețat de frig în Moskva? Cele 3 zile de răceala sigur își aduc aminte, sau când am mers cu biciclete prin centru, ca apoi să renunțăm și să merergem în Lords. Normal că acolo, unde altudeva am putea pierde vrema și gândi la tot ce se întamplă pe lumea asta, dacă nu în colțul ăla întunecat lângă scările menționate anterior.

Cred că ai făcut cea mai bună decizie, de ce ai continua ceva ce nu te face să te simți bine, nu trebuie să mulțumești pe nimeni, doar pe tine și asta este cea mai bună soluție. Probabil nu este cea mai bună, dar este soluția potrivită în acest moment și am să o repect. La fel cân ai greșit, și am avut dreptate, nu am să-ți zic ”ți-am spus eu”, pentrru că nu ar avea vreun rost, acum este prea târziu.

Mometan, nu am nici cea mai vagă idee ce o să fac în circa două săptămâni, și sincer îmi este groază, pentru că acum nu am unde să ”fug” când ceva mă nemulțumește. nimeni nu mă mai va îmbrățișa și-mi vi va zice cât de nașa este situația dar că ”se putea și mai rău”, va trebui să fac asta în alt mod, dar nu știu dacă vreau asta. Pentru că nu știu ce vreau, dar pentru prima dată tu știi ce vrei, și asta mă bucură enorm de mult.

La revedeere

sâmbătă, 17 septembrie 2016

De ce e bine să-ți iei câteodată lumea-n cap



De mic mi-am dorit să călătoresc, dar nu am făcut asta. Poate pentrru că îmi era frică să merg singur, sau eram prea micuț sau alte motive. Încă mi-e frică de găini, dar câteodată fricile trebuie înfruntate. Pentru că dacă nu te schimbi, cum mai evoluezi? Cum mai te înbunătățești.

Câteodată e bine să-ți iei lumea-n cap, să vezi lumea, să schimbi aerul. Nu neapărat pentru că ar fi mai bine în altă parte, ci pentru că vrei să vezi altceva, ceva nou. Ceva ce să te mulțumească într-un final, apusul în altă parte, gustul ceaiului într-un loc pe care nu l-ai mai văzut vreodată, dar totuși speri să-l mai vezi, în cazul în care te-a mulțumit.

Poți să iei autobusul greșit, în direcția opusă, când ești sigur, și nu știi unde ai ajuns, sau să nu fii singur și să iei metro-ul greșit pentru că nu te grăbești undeva, de ce ai face asta? Nu ești acasă, nu ai nimic de făcut, du-te pe jos o oră într-un oraș necunoscut până ajungi într-un loc pe care-l cunoști. Întreabă oamenii dacă îți pot da indicații, pentrru un moment lasă căștile în buzunar și ascultă zgomotul orașului, bucuria momentului, sentimenul libertății care-ți trece prin vene.

Mergi la o terasă, și ia-ți ceva ce nu ai mai comandat niciodată, normal, există riscul să nu-ți placă, dar totodată există riscul să fie cea mai bună chestie din viața ta. Am mers cu trenul, și mi-a plăcut foarte mult. Nu mă refer la faptul că am stat 15 ore în el, ci experiența în sine, oamenii și poveștile lor.  Am preferat să merg singur, pentru că am putut să apreciez totul la adevărata sa valoare și în același timp eram liber să fac ce vreau și să fiu eu, să mă pot exprima cum îmi poftește inima, pentru că nu-mi pasă cine mă vede sau cine ce dorește.

Am observat că am schimbat de la persoana a doua la întâia fără niciun motiv, dar am nevoie de un motiv? A fost bine să fiu singur, și să văd atâtea locuri minunate, dar cel mai bine a fost când m-am întâlnit cu oamenii pe care doream să-i văd, cu care am vorbit de atâta timp și doream să le văd fețele scăldate-n soarele arzător și să văd cât de înalt sunt față de ele, ori persoanele ce le-am întlânit atunci și cu care am continuat să vorbesc pentru că-mi plăceau stările lor și personalitatea.

Câteodată, e chiar bine să-ți iei lumea-n cap.

Pentru poze accesează link-ul ăsta https://www.instagram.com/evilpieseven/

luni, 12 septembrie 2016

Știi să citești? Uite o medalie!





Să încep cu o mărturisire care va surprinde pe toată lumea și o va face să ia foc prin cuvintele pe care ele voi scrie aici în următoarele minute. Eu citesc maxim 6 cărți pe an, din care 4 sunt obligat să le citesc, pentru că sunt nevoit să o fac, pentru facultate. Iar celelate 2 care au rămas, sunt ce mai citesc când nu am chef de făcut altceva. Dar asta nu înseamnă că nu-mi place să citesc, ci doar am găsit alte lucruri ce să fac și care să-mi cultive creativitatea într-un alt mod mai accesibil și care-mi ia poate mai puțin timp.

Știu că o să primesc critici negative pentru asta, dar acesta este un risc ce mi-l asum în scopul amuzamentului oferit de acest blog.

De ce zic asta? Păi, toți citim ceva, la un moment dat. Exceptând cazul în care ești analfabet, și atunci nu știu să te felicit sau să-mi pară rău pentru tine. Atunci de ce trebuie să fie unele persoane care trebuie să-și facă timp ca să explice lumii cât de mult contează cititul pentru ei, încât să posteze o dată la 3 secunde o postare despre asta.

Faci o funcție de bază, care face toată lumea (fie, majoritatea), chiar ești un fulg de nea, unicat, special și minunat cum nu există nimeni pe lumea asta. Awww ce persoană fantastică poți să fii tu.

Uite cum ție îți place să citești, mie poate îmi place să fac poze la pietre, dar nu cred că este nevoie să distribui o câte o poză pe  oră, ca și cum dacă nu aș face asta nu m-ar mai lua lumea în serios.
 Știu unele persoane care se cred superioare pentru asta, și nu văd de ce, ce eu mă cred supereior că am terminat GTA V în circa 4 zile? Nu, pentru că nimănui nu-i pasă, nimeni nu dă doi bani pe asta, este o realizare la fel de mare ca și cum ai avea toți pokemonii. Este foarte minunat și interesant în cercul tău de prieteni, dar la finalul zilei nimănui nu-i pasă de asta.

Pentru că am scris asta, înseamnă că mie îmi pasă? Poate că da, sau ar fi mai bine ca fiecare să-și vadă de treaba sa, fără să se exteriorizeze atât de tare, în încercarea de a impresiona pe restul, doar ca să se simtă ei superior că ”știu” mai multe.

Dar ce știu eu? Nimic.










duminică, 11 septembrie 2016

De ce sunt nașpa nunțile



În ultimul timp am fost la mai multe nunți decât clase au în medie vecinii mei, ceea ce este mult, dar totuși puțin. Nu spun că îmi displac pentru că sunt doar un mod de a te lăuda în fața vecinilor, prietenilor și al tuturor că pruncu tău, se însoară, nu mi se pare nimic de lăudat în asta, este ceva normal. Sau că cheltuiesc mulți bani pe băutură,  formație, sală, mâncare.

Chiar trebuie să-ți chemi și primul coleg de bancă din clasa I-a ? sau copilul de pe rândul 3 din grădiniță care avea o geacă fix ca a ta, și i-ai luat-o din greșeală în grupa mică și te simți vinovat așa că-l inviți la nunta ta.

Nunta nu este un eveniment fericit pentru nimeni, adică îți petreci jumătate din zi, în cel mai bun caz cu oameni pe care nu-i cunoști (în cel mai bun caz), sau mai rău, cu oameni pe care îi cunoști dar îi eviți.

De ce trebuie să aștept 5 ore ca să mănânc ceva? Scuză-mă, dacă îți dau un car de bani, măcar fii om bun și adu-mi mâncarea la o diferență de 5-10 minute, nu la o oră, un dans, și o beție.

Chiar e nevoie să pup fiecare rudă ? de la bunicu socrului, până la verișoara mătușii de a 15-lea grad. Dar mai ales trebuie să-i pup pe miri, adică nu e ca și cum în ultimele 8 ore au primit la fel de mulă atenție ca și moaștele, mai trebuie să simt și gustul fardurilor de pe obrazul lu ceia, asta e dreptate?

Nu știu dacă peste tot este așa, dar la noi se dă pălincă la nuntă când termini,asta și prăjitură. Chiar este nevoie să mă fac muci ca să-mi aduc aminte de ziua ta ”fericită”? Poate dacă sunt praf, va fi și pentru mine o zi fericită, știind că am dat atâția bani, ca să mă văd cu oamenii pe care-i urăsc, să mânânc mâncare la un interval de pușcărie, în timp ce ascult pe niște oarecare cum îmi cântă de fericire, noroc și voie bună.