Postări

Inocența

Imagine
Toți îți spun să fii tare
Ca asta faci, când ești mare Dar eu mă simt mic
Firav, plăpând, pitic
Nu știu nimic din ce vreau
Unde sa plec, unde sa stau Sa fug, sa mă târăsc, să sar
Sa mă opresc din plâns, măcar
Poate sunt prea imatur
Dar nu știu cui să mă alătur
Dacă încep și de asta sa ma satur
Pana încet încep sa ma înlătur

Ce vrei să fii când te faci mare?

Imagine
Niciodată nu am știut ce vreau sa fac cu viața mea. Nu mi-am dat seama ce vreau sa fac, fiindcă nu ma atrăgea nimic din  jurul meu. Nu vreau să fiu polițist, doctor, manelist sau să-i fur munca domnului primar. Deși dacă as avea donațiile sale, m-aș scalda în opulenta și fericirea temporară dată de orice obiect m-ar face mai puțin trist in acel moment

Poate vreau sa fac poze, nu am spus ca sunt cel mai bun, dar momentan asta îmi aduce fericirea. Și ador sa fac poze. Am mii și mii de poze. De la apusuri, poze alb negru cât și macro uri cu flori. De ceva timp am început să scriu. Despre ce mă doare, mai ales. Despre ce mă bucură, mai puțin. Despre ce mă înconjoară, și tot ce îmi umblă prin minte.

Poate ca pe viitor o să vreau să vând țigări în piață, ca și tănticile cu gura mare. Dar nu-mi plac destul de mult oamenii încât să pot face asta. Răspunsul mi-a venit într-o zi. Știi ce vreau sa ma fac când o sa fiu mare?

Eu. Eu, vreau sa devin eu. O varianta mai deșteaptă decât zilele trecut…

De pe pereți

Imagine
Mă uit în gol,  Sus pe hol  La pereții  Albi ca nămeții  Ce-mi îngrădesc privirea  Ce-mi împotmolesc gândirea  Asta era în fiecare noapte Parcă aud de afara șoapte  Parca aud strigăte și suspine  Voci adânci, străine  Vântul in geam mai bate  Zorii zilei sa se arate  Dar nicio urma de lumină  Parcă noaptea mă elimină

Desprindere

Imagine
As pleca,  Jur ca as pleca  Mi-aș lua ghiozdanul și as pleca  Unde vad cu ochii,  In primul tren  In el as urca Cu teneșii de praf  Cu gatul însetat  As pleca, departe de tot Dar nu știu să înot  De atâtea mi-e frica  Cum soarele se ridica  Și noaptea peste tot se lasa Așa cădem în plasă 

Gata jocul

Imagine
Haide, Răducu e timpul să-ți strangi jucăriile. Dar de data asta nu te mai întorci la ele. A apus vremea lor, suntem băieți  mari acuma. E timpul să ne luăm pantalonii de băieții mari, să ne legăm singuri șireturile, că nu mai suntem la grădiniță să ni le lege alții. 
Este timpul să-ți iei viața din plin, chiar dacă nu crezi ca ești pregătit. Alții la vârsta ta erau deja departe, iar tu abia te dai jos din pat. Suntem mari acuma, nu mai putem sta după mama la orice problema. Când o sa cazi, va trebui să-ți astupi rănile și să-ți ascunzi lacrimile, pentru că, copiii mari nu plâng. Ei își ascund sentimentele pana când realizează ca nu mai se pot găsi, dar  atunci este prea târziu pentru mine, tu și eu. 
Este timpul să uiți cărarea ce o urăști atât de mult, dar o accepți fiindcă este singura pe care o știi. Nu te mai ascunde și ridică-te din genunchi, curăță sângele uscat înlocuit de cel noi. Șterge-ți lacrimile și hai. 
Este timpul să-ți strângi jucăriile. 

Rutina

Imagine
Consider ca plictiseala și rutina,  Sunt mai fatale decât electricitatea și piscina  Decât leul și mașina, sau hoțul și vecina  Pentru că te prind,  te încolțesc Te aștept, te ademenesc Mai tare decât soarele în iulie  Mai rapid decât o vijelie   Fiindcă irosesc atâtea zile   Cum ard în soba din cărți, file   Simt cum îmi pierd încet viața   Cum soarele îmi arde fața  Norii trec prin ochii mei   Împrimand imaginea spaimei   Adunând zile goale, fără gust   Ca și lipsa apei, la arbust   Mă întreb cum sa o dreg de aceasta dată   Că poate este ultima șansă acordată 

În noapte

Imagine
Ia-mă de mână și fugi  Noaptea, la răscruci  La strălucirea stelelor  și eliberarea minților 
Către malul înorat  Sub cerul înstelat  Scăpând de furtuna Ce mintea o-aduna
Pe culmi bătătorite  De apus mânjite  Pe căi umblate Colibe, nu palate 
Atunci când cerul răsare De la ultima strigare  Lângă marea ce se varsă  Departe, departe de acasă