luni, 6 februarie 2017

Din 95

Știi acel moment când ar trebui să dormi, pentru că este ora 2 dar tu pierzi vremea? Aseară în loc să fiu pe tărâmul viselor cu acadele, manele și belele, eu am ales să stau pe instagram. Și de ce urmăresc contul cuiva de instagram, când pot să-l urmăresc pe al meu? Narcisistic level 999. M-am uitat la secțiunea de ”tag” să-mi amintesc de pozele unde am fost etichetat de altcineva și cum probabil nici nu mai vorbim în acest moment. Văd o poză unde descrierea era ”Since 2012” ,iar asta m-a întristat puțin, fiindcă ajungi să realizezi cât de mult se pot schimba oamenii, ori așteptările mele de la ei într-un anumit timp dat. Și rămâi cu amintirea și regretul faptului că niciodată nu va fi la fel. Iar asta dacă mă gândesc acuma, este un lucru bun. Pentru că nu aș vrea să mă mai asociez cu multă lume care chiar dacă mi-au fost apropiați la un moment dat, ceva s-a întâmplat și s-a produs o ruptură, oricât de mare sau mică ar fi e acolo, ori cât de mult încercat să trecem peste ea, va tot rămâne acolo. Ca și un petec perfect cusut. Este acoperită gaura, dar totodată știm amândoi că nu va fi niciodată cum a fost înainte. Din 95 s-au întâmplat multe, multă lume a venit și a plecat, dar totodată cei care au stat mai mult în viața mea au lăsat un impact. Oricât de mic sau mare ar fi fost acel impact, tot se resimte și a dus schimbarea în față. Sunt eu prea melancolic pentru binele meu? 100% ,dar totodată pot să realizez importanța mea și să realizez când este momentul să mă retrag, pentru că am nevoie să-mi folosesc timpul mai bun și cu oameni care să merite timpul investit în ei.

sâmbătă, 4 februarie 2017

75



75


Vin acasă, strada înghețată
Poarta închisă, nicio lumină-n stradă
Aleea înzăpezită, niciun picior în ogradă
Pun mâna pe clanță, e rece ca gheața
Mă dor ochii, totul e ca și ceața

Pășesc ușor în curte, 
nu vine nimeni să mă salute
Nu este cine să mă asculte
Probabil cer cam multe

De când te-ai dus
Soarele a tot apus
Și nu a mai răsărit
Îmi caut încetul sfârșit

Trebuie să fac ceva,
Să pot să plec altundeva
Nu are rost a mea ședere,
La revedere

miercuri, 4 ianuarie 2017

Recenzie Suicide Squad / Gașca Fraierilor




Sunt destul de sigur că am întârziat puțin cu recenzia acestui film, dar nicio problemă deoarece se zice că pentru lucrurile bune trebuie să aștepți. Iar pentru filmul ăsta, cred că ar fi avut nevoie de mai mult timp la dispoziție pentru a fi mai bine finisat și prelucrat încât să nu fie dezamăgirea ce a fost.

Am câteva probleme cu filmul ăsta, de la început. De la cele 15 secunde unde se aude vag pe fundal ”The house of the rising sun”, până la proasta evoluție a personajelor ori mai degrabă este inexistentă. Fiind prezentate vag poveștile lui Deadshot și Harley Quinn.

În primul rând nu cred că Batman ar fi fost în stare să-l aresteze pe Deadshot în fața ficei sale, într-un mod atât de forțat pentru a face povestea mai dramatică, însă a făcut-o mai puțin credibilă decât ar fi fost posibilă .

În al doilea rând, nu-s eu mare fan DC sau Marvel, personal nu-mi pasă de niciuna, dar din puțina mea cercetare pe care am făcut-o, am găsit faptul că Joker nu o trata pe Harley ca și pe regina sa, cum ne este prezentat în film.

În film mai ne este prezentată povestea lui El Diablo, care este gangsterul clișeic din Los Angeles de origine mexicană, fiind probabil membru a celor de la Vagos, mâncând la Taco Bell și având trăsăturile unor personaje generice dintr-o bandă din Los Angeles fiind mai bine portretizat și particularizat ca un personaj din GTA decât în film, unde nu ne este prezentată foarte bine personalitatea sa. Și această trăsătură este găsită la toate personajele noastre. Prea mulți anti eroi pe metru pătrat pentru a face o poveste bună. Acțiunea nu începe decât pe la jumătatea filmului și nu avem timp pentru a dezvolta povestea, dar avem timp pentru a ne aminti de romanța dintre Joker și Quinn, pentru că filmul se cheamă ”Joker and Harley - A love story”..oh stai, nu se cheamă așa.

Că venind vorba de Joker, care nu este tare prezent decât în momentele când o prezintă pe duduia nebună menționată anterior. Și nu-mi aduc aminte ca Joker să se fi comportat așa în niciuna dintre filmele ori desenele cu Batman pe car le-am văzut. Acest Joker are mai mult în comun cu un un gangster decât cu personajul nebun ce ne este prezentat în filmele anterioare. De la limbaj, îmbrăcăminte, atitudine până la lanțurile de aur. Personal preferam versiunea din ”Cavalerul Negru”, dar nu spun că acest joker ar avea ceva greșit, este doar o versiune modernă și care ar prinde bine la publicul modern, chiar dacă mi s-a părut prea mult faptul că a apărut în videoclipul numit ”purple Lamborghni” a lui Skrillex și Rick Ross, fiindcă el nu apare pentru mai mult de 30 de minute în film și mașina lui nici măcar nu este vreun lamborghini mov, nici în videoclip ori în film.

Ar trebui să vorbesc și despre omul crocdoil sau cocalarul australian cu bumerang-ul care este acolo pentru că dă cu un bumerang? Sau despre Katana, care mi se pare la fel de utilă ca și o gaură în șosete.

Să vorbim despre Amanda Waller, ea fiind cea care a pus la punct această echipă fatastică să o oprească pe Enchantress jucată de Cara Delevingne, care mi s-a părut un atagonist teribil, încât nu a reușit să mă captiveze foarte mult povestea sa.

Din păcate echipa sinucigașă, nu s-a sinucis și probabil că asta ar face ca filmu acesta să fie mai captivant decât a fost. Uite, nu a fost cel mai teribil film pe care l-am văzut. Comparat cu Furios și Iute 7 a fost o capodoperă și nu este atât de rău pe cum se pare. Dar mă așteptam mai mult de la Will Smith, Margott Robbie și mai ales Jared Leto, după cum am auzit înainte să apară filmul. La câtă muncă au depus, dar se pare că filmul a fost grăbit pentru a face față celor de la Marvel și se vede că este un film greșit de la povestea prost pusă la punct, prea multe personaje, lipsa de legătură și a faptului că nimeni nu evoluează după asta, pare că au rămas la fel și filmul pare a fi doar pentru a face loc lui Justice League. Încă un eșec de la DC, pe lângă Batman  V Superman și Man of Steel.

marți, 6 decembrie 2016

Tincuța



Eu nu visez
Dar în fiecare noapte alt coșmar
Mă trezesc și n-am habar
De ce s-a întâmplat de această dată
Din totdeauna am urât locul ăsta
Deși trebuia să-l fi iubit
Poate că așa mi-a fost menit
Nu aș putea să te fi iubit
De cât timp îmi doresc de tine să scap
Dar tot nu reușesc să-i dau de cap
Abia aștept momentul când o să plec 
Probabil nu o să mă mai întorc
Dar oare o să-ți duc lipsa?
Sau doar o să fii o amintire, un dor?