vineri, 19 august 2016

Musical.ly? De ce?

Aseară am primit pe telefon niște notificări în care îmi preciza Google, să-mi updatez aplicațiile, dar eu cum nu ascult pe nimeni, nu am făcut asta,pentru că urăsc să-mi zică lumea ce să fac.
Dar am intrat totuși acolo (dintr-un oarecare motiv, greu de înțeles)

Totul bine și frumos până când am dat la aplicațiile de top, adică ce descarcă omul, ce are tăt românul în telefon, și după clasicul facebook, viber, pro tv, și ”slots 7777 REAL WIN 100%”, am găsit o aplicație, pe care doream să o uit atât de mult.

Acea aplicație se numește musical.ly, sau musically, nu sunt sigur cum se intitulează și sincer nici nu mă interesează, dar pentru că am de gând să scriu despre asta, e clar că mă interesează într-o oarecare măsură, pentru a genera profit pe blogul meu, care nu-mi aduce vreun ban, doar gloria eternă, pe care nu poți pune vreun preț.
Nu am să o instalez, pentru că nu vreau traume irecuperabile asupra creierului meu,că are și așa destule probleme fără să fiu nevoie să descarc chestia aia.
Ce este aplicația aia mă întrebi? Păi, este singura aplicația unde poți să fii ”faimos”, fără să ai talent, un fel de grădiniță pentru vedetele noastre viitoare. Pe scurt sunt niște sunete, muzică, actori, și alte sunete, și tu poți să-ți pui moaca acolo, cum fac vedetele noaste la concert, mimează piesa în loc să o cânte. Și de aia am zis că nu ai nevoie de talent, cât timp arăți bine poți să fii cineva. Și asta mă întristează să văd că societatea nostră a ajuns așa, glorificăm oamenii fără talent, doar pentru că ar arăta bine, cât de superficiali putem să fim încât să dăm atâta importanță oamenilor de acest gen?

Am fost generos că i-am numit oameni, doar că nu înțeleg succesul aplicației, văd mai multe chestii teribile decât pe facebook, și credeam că asta ar fi imposibil, hai că vine înțeleg, pentru aia ai nevoie de puțin talent, ca să fii amuzant sau ceva încât să captivezi oamenii (chiar dacă pentru 6 secunde, că atâta este atenția umană mai nou), chiar snapchat îl înțeleg, stupid  cum este îl înțeleg, și folosesc.
Dar nu-i văd utilitatea, sau poate eu sunt prea bătrân pentru așa ceva, dar când am ajuns să facem vedete oamenii pentru că pot să mimeze o piesă cântată de altcineva, știi că am ajuns într-un punct în care umanitatea este pe punctul de a se stinge. Unde este o epidemie, când ai nevoie de ea?

joi, 4 august 2016

Țara lu pește #7: Reguli de etichetă din Tren



Zilele trecute, am avut de mers puțin cu trenul câțiva kilometri, și fiindcă nu am mers foarte mult cu trenul, mai ales de capul meu nu știam la ce să mă aștept. Fiind paranoic și speriat de cum vor decurge lucrurile îmi iau apă din gară, și mă duc pe drum la Mc Donalds să mă piș într-un loc decent,  la ora 20:38 am urcat în tren, și mă îndrept spre București care cică ar fi trebuit să ajungă la ora 9:40. Mă uit să văd unde am loc și mă așez eu, am stat singur până la Cluj, până când am avut parte de un coleg , ca apoi altul.  Când știi că ai de  împărțit un spațiu de 2x1 m2 cu de la 1 până la 6 oameni, ai face bine să nu te comporți de parcă mă-ta ar fi șefă la CFR și ai arăta puțin respect celorlalți.
Dar nu a fost cazul, pentru că oamenii s-au întins bine mersi, ca eu să nu pot sta tare bine până a doua zi la ora 10 și jumătate.

Peste două zile, eu  și Gara de Nord, aveam tren la ora 10, era ora 9:25 mă duc pe peron, să întreb pe
un angajat dacă acela este trenul către Brașov, el nu știa asta.
Dar dacă tu stai pe peronu ăsta, ce scop are slujba ta? dacă nici măcar atât nu poți să mă ajuți, într-un final am zis că fie, și mă urc în tren.
Întreb pe un tip, foarte frumos ca și cum m-a învățat mama, dacă acesta este trenul către Brașov.
Răspunsul său a fost ”aha”, nu ”da” sau ”nu” , ci aha, AHA? Așa s-a comportat de parcă l-aș fi deranjat de la masa cu familia, în timp ce cina cu unchiul favorit pe care nu l-a văzut de 20 de ani. Apoi eu sunt de la țară? Din fericire, nu era vagonul bun, și m-am dus mai în față unde am dat de cea mai acră persoană pe care am întâlnit-o vreodată, sau cel puțin mai puțin acră decât mine, nu era mulțumită de nimic, (nu că eu aș fi, dar asta e altă poveste) pentru că niște copilași făceau gălăgie în spate. Eu am încercat să-i ignor fiindcă aveam căștile în urechi și ascultam muzică. Când i-am văzut dezgustul de pe față, într-un fel m-am simțit bine că cineva se simte cum o fac eu de obicei când mă gândesc la rasa umană, dar pe de altă parte era cea mai potrivită reacție în acest caz?

Fix în acea zi, la circă  3 ore după acel incident merg la gara din Brașov să-mi iau bilet pentru a doua zi către casă *de reținut asta, pentru că va fi important mai în colo*, văd o tipă, care face pe cea din tren să fie cea mai dulce, adorabilă și prietenoasă persoană din lume, îi zic frumos că vreau un bilet către Oradea, pentru a doua zi, aia fiind pentru 01.08.2016, ea îmi zice că nu are decât seara, eu am zis că stau și mă gândesc dacă să accept sau nu, și într-un final zic că îl iau.
Îmi dă biletul și plec, dar când ies observ că scrie că este pentru data de 31 iulie 2016, merg la ea să-i zic să mi-l schimbe, iar ea îmi zice că poate am fost la alt ghișeu, CÂND CELĂLALT ERA ÎNCHIS LA ORA AIA, și că i-am zis că nu e data aia, ci pe cea trecută. Bine, mă, dar ce-s eu aici călător în timp? cum să-mi iau bilet pentru dimineața zilei, când eu am venit la prânz? După asta face ceva nazuri, și mi-l schimbă într-un final. Dacă e vina ta, ai putea încerca să-ți asumi vina, nu să dai vina pe alte persoane, care nu sunt acolo, sau pe mașina timpului că asta nu va funcționa tare bine.
Urc în trenul ăsta, controlorii fiind de treabă, totul bine și frumos până îmi pun curu jos,apoi zice să mă mut în vagonul din față că în asta nu mergea aerul condiționat, iar în ăla din față am înghețat, așa că îl preferam pe cel din spate. în stânga mea, stătea un combinatozaur, ce încerca să discute cu o tipă, cu care nu avea nimic în comun, cum el e tare șmecher și cum merge în Austria la ceva afaceri. Da, și eu am BMW M6 în curte, dar aleg să merg cu trenul la clasa a II-a pentru că vreau să văd cum o duc săracii, nu? După ce văd cum toți se pun și sforăie, iar eu nu sunt în stare să ațipesc câteva minute, zic că e timpul să mă pun să citesc și îmi pun căștile în urechi, iar la ora 5 dimineața, 5 și 20 să fiu mai exact, că trenul iar a întârziat, Alex era în Oradea.

După ce am petrecut vreo 20 de ore de mers cu trenul, am realizat că singurul mod în care să fii tratat cum trebuie în tren, este să te porți mai rău decât cei de lângă tine, să le arăți dominanță, să arăți cine e șefu, și mare maiestru la bani, chiar dacă tu mergi cu tren cu reducere de la facultate, trebuie să ții de avere, mergând ca săracii, dar să pari mereu bogat și cu un pas înaintea dușmanilor.

marți, 19 iulie 2016

Experiența mea cu Pokemon Go



În această postare am să vă povestesc despre experiența mea cu jocul momentului, unul din cele mai descărcate jocuri care cică face o groază de bani, din ucis animăluțe virtuale și adunat în bilele sale, (sună greșit , nu-i așa?)  Dar pentru că copilașii care nu mai sunt copilași vor să simtă nostalgia trecutului, și pentru copilașii care se joacă pentru că este la modă în acest moment până când nu va mai fi în trend și va fi jucat numa de ăia menționați prima dată ce vor să-și aducă aminte de momentele de glorie (oricât de penibili o să pară fugind cu telefonul prin oraș pentru niște animale pe ecran)

Așa că am zis și eu să urmez trendul, chiar dacă nu am nici cea mai vagă idee despre Pokemoni sau Naruto, sau Yu Ghi Oh.

Oh, nu știi să folosești telefonul și vrei să știi cum să te joci minunăția aia, în modul fabulos cum m-am jucat și eu, păi tot ce trebuei să faci este să : (acest tutorial este pentru Android, pentru IOS, nu am putut să vă ofer informații, iar pentru Windows Phone  (HAHAHHAHAHA , nu există pe Windows Phone)

Deblochezi telefonul, apoi intri
în dosarul de aplicații 

Cauți printre aplicații, până
găsești magazinul de aplicații ,
Googe Play Store, în cazul ăsta

Îți folosești degetele și scrii ”Pokemon GO”

Dacă ai făcut ce trebuie și apeși enter, o să-ți
apară prima aplicație acolo, și apoi dai pe ea

Apoi o instalezi


Dar cum mie nu mi-a funcționat, nu pot să zic decât mă bucur, și mulțumesc celor de la Samsung că au făcut procesorul Exyinos să nu fie compatibil cu mizeria aplicația asta. Pot înțelege de ce te-ai juca, doar că personal, nu este pentru mine, nu mă atrage, nu am crescut cu așa ceva și nu fac sport de bună voie, dar apoi să fug după animale virtuale pe ecran în timp ce îmi mănâncă internetul și GPS-ul ca să am un timp total de joc de circa 30 de minute până când mi se termină bateria în mijlocul pădurii în timp ce mă fugăresc lupii, (no , prinde-l pe ăla dacă poți)

Succes la vânătoarea voastră copilași, eu o să fiu în GTA până când trece acest trend și va fi înlocuit de ceva mai stupid probabil, pentru că rata noastră de atenție este ca a unui peștilor auriu, adică foarte mică și tot timpul vrem să fim uimiți de altă prosstie și să fim uimiți de altceva.

luni, 18 iulie 2016

Tristitia (Poem 6)


Tristitia



Aș vrea să ajung și eu cândva la  stele 
Pe lângă griji, frici și gândurile mele
Când totul în jurul tău este pe dos
Departe de tot ce se întâmplă aici jos
De tot ce este, va fi sau a fost 
Câteodată parcă nu mai are nimic rost
Mă învârt în aceleași cercuri, ca un prost
Aceiași oameni, aceleași locuri, lucruri
Dar simt cum încet, încet se stinge focul
Nu mai vreau înapoi, în același locuri
Totul a dispărut, la fel ca jocul
S-a terminat la fel cum a început
Prea devreme, s-a pierdut.